Alergare

Centura de măsurat pulsul

Pentru mine un antrenament reușit este un antrenament unde simt că am lucrat productiv și nu m-am accidentat. Cu accent pe lipsa accidentului. Sunt o mulțime de studii despre accidentările în alergare (cu sau fără încălzire și revenire, încălzire statică sau dinamică, pantofi de alergare cu amortizare mai mare sau minimali etc.) Multe dintre ele se cam contrazic, dar ce e unanim acceptat e că antrenamentul ”prea mult prea repede” e una din principalele cauze ale accidentărilor. Și aici exista o regulă generală (nu crește numărul de kilometri de la o săptămână la alta cu mai mult de 10%), dar e totuși destul de greu de definit ”prea mult prea repede”. 

Aici ajută mult prezența unui antrenor. Când vede ochii holbați, gâfâit de locomotivă și o urmă de salivă îți spune să o lași mai moale. Ce te faci când nu ai antrenor? Alergătorii cu experiență vor spune ”iți asculți corpul”. Asta sună minunat în teorie, dar în timpul alergării, mai ales la un antrenament mai dur (intervale) tot ce auzi de la corp e ca e obosit și nu mai vrea. Dar (mulțumită spălării pe creier hollywoodiene) există o mulțime de zicale: mintea bate corpul, oamenii sunt ori învingători ori învinși, când corpul spune că nu mai poate, de fapt mai poate un pic etc. La oboseală tindem să și luam decizii proaste, și cum oboseala e greu de cuantificat (nu există sunt obosit 73 sau 25).. rezultă accidente. 

Aici intervine monitorul cardiac. Pulsul e una din cele mai simple metode prin care îți poți asculta corpul (nu vorbesc de durere sau alte nevoi care implică o toaletă). Când nu te-ai odihnit, când nu te-ai recuperat de la ultimul antrenament, când alergi de prea mult timp.. totul se vede în puls. Chiar dacă pulsul variază de la persoană la persoană, se știu o mulțime de lucruri despre cât ar trebui să fie pulsul la diverse tipuri de antrenamente, care sunt zonele ritmului cardiac și la ce sunt bune etc. Sunt o mulțime de informații pe net, o mulțime de cărți (de exemplu mi-a plăcut aceasta: https://www.amazon.com/gp/product/B005JY32CK/ref=oh_aui_d_asin_title_o02_?ie=UTF8&psc=1 ) tot ce trebuie e un pic de timp de studiu. Recomand purtarea unei centuri pentru piept (care măsoară pulsul pe baza impulsurilor electrice ale inimii) versus cele optice de la ceas (care detectează pe baza de senzor optic), momentan cele optice nu sunt suficient de precise. 

E relativ ușor cu puțină experiență de format unele reguli. De exemplu știu ca in jur de 164BPM e o zonă în care mă simt confortabil, cam aici fac long run. Apoi pe la 172, deși e în zona maximă pot sta câteva zeci de minute fără probleme majore – aici fac tempo run. Peste 180 nu ar trebui să stau mai mult de câteva minute, mai ales în timpul unui antrenament (maximum la mine e pe la 187BPM). Doar la intervale ar trebui să ajung peste 180. 

Mai ales în timpul concursurilor, când se aleargă tot timpul la limită personal am (și mă bazez pe) centura de măsurat pulsul.  

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.