Diverse

Despre fericire

Cred că cel mai important lucru de știut despre fericire e că ea vine din nefericire. Nu există una fără alta, pur si simplu așa funcționează creierul. Daca vrei sănătate atunci ar trebui sa ai grija de tine (mănâncă ce și cât trebuie, odihnește-te bine, nu te stresa, fă mișcare etc.). Toate acestea implică nefericire (sub formă de muncă și voință), din cauza asta există atâtea persoane obeze care pică examenul la ‘mănâncă ce și cât trebuie’. Vrei fericire în familie – relațiile de lunga durata si sănătoase sunt destul de greu de păstrat (vezi număr de divorțuri din statistici).    

Al doilea lucru ca importanță de știut despre fericire sunt valorile proprii. Definiția fericirii variază de la persoană la persoană datorita acestor valori. Unele valori sunt mai materiale – mașină, bani, casă. Altele sunt mai puțin materiale – călătorit, familie, sănătate. Majoritatea lucrurilor care ne fac fericiți nu sunt neapărat bune sau rele (există unele excepții). Ce e clar e că unele valori pot fi mai bune decât altele, și că o persoană își poate schimba aceste valori odată cu trecerea timpului.   

De exemplu, dorința de a fi cel mai bun într-un domeniu (merge mână în mână cu perfecționismul). E o continuă sursa de nefericire – în afară de o persoană din miliarde într-un moment nu ai cum să fii cel mai bun. În general, când fericirea proprie depinde de ceilalți pot apărea probleme.    

Lucrurile care te fac fericit la un moment dat se pot împărți în trei. Ele pot fi de tip copil – egoiste și cu satisfacție imediată (vezi dat iama în cofetărie în partea grea a unei cure de slăbire, înșelat partenera/partenerul când relația dă de greu). Pot fi de tip adult – acceptarea unei nefericiri momentane pentru o fericire ulterioară (mers la sală + dietă + odihnă pentru endorfine + sănătate, economisirea unor bani pentru vreun obiect necesar etc.) Mai pot fi și de tip părinte, asemănătoare cu adultul, dar cu obiectiv altruist (făcut de mâncare pentru cei dragi, mers în voluntariat etc.)    

Așadar o rețetă pentru fericire ar fi următoarele principii:   

  • Lasă lucrurile care te fac fericit să evolueze natural. Dacă vezi că ceva te face continuu nefericit, fără șanse de a se rezolva – schimbă ceva. E greu de ajustat la astfel de schimbări, dar pe termen lung merită.   
  • E perfect natural să ai momente și de copil, și de adult, și de părinte. Echilibrează-le, fii sigur că în perioada de copil nu strici ceva iremediabil, și nu are cum să iasă prea rău.   
  • Găsește lucruri care nu te fac fericit, dar pe care ești dispus să le faci pentru a fi fericit. De genul mers la sală, renunțat la (prea mult) zahăr, renunțat la TV etc. 
  • Voința este unul din cele mai importante atribute ale unui om. Din fericire e ca un mușchi, cu cât e mai folosită cu atât va deveni mai puternică. Fără voință e greu de trecut peste greutățile necesare fericirii. E absolut necesară pentru a face ceea ce trebuie când trebuie. 

E interesant cum se confundă cauza cu efectul.  Sunt persoane care afirmă că sunt fericite să facă mișcare. Dar aceleași persoane vorbesc și despre motivație, nimeni nu are nevoie de motivație ca să fie fericit. Sau cei fericiți să petreacă timp cu copiii – totul e minunat până când nu mai e (e amuzant să vezi tinerii părinți cum stau brusc mai mult timp la serviciu).  

Teoria ca teoria, practica ne omoară. Sa vedem principiile de mai sus într-un studiu de caz.  

Majoritatea oamenilor acceptă ca sursă de fericire familia. Tristul adevăr (probabil ține de cultura românească) este că mai peste tot munca casnică e făcută de femeie. Curățenia, gătitul, spălatul, călcatul se duc spre femeie. Bărbatul își alege ce e mai ușor de făcut (uneori nici atât) și asta este. Femeia rămâne fără timp liber ceea ce duce la dezechilibru și o sursă continuă de nefericire. Lucrurile se complică și mai mult când apare un copil (sau mai mulți) – orice timp liber dispare complet, bărbatul e forțat să facă mai mult decât e dispus, femeia mai mult decât poate. Partea periculoasă e că totul se întâmplă încetul cu încetul, pe măsură ce copilul crește timpul necesar să fie alocat copilului crește și el. Se ajunge la certuri continue și în cazuri mai serioase la divorț.   

În cazul de mai sus bărbatul trebuie să se schimbe, să creeze timp liber partenerei. Schimbarea trebuie să înceapă de la câteva ”de ce”-uri. De ce nu spăl vase? De exemplu, mi-e greață de miros. Atunci spală-le (sau pune-le în mașina de spălat)imediat după masă. De ce nu fac treabă când mă întorc de la servici? De exemplu mă simt extrem de obosit. De ce sunt obosit? Am burtă, nu am energie. Apucă-te de sport regulat, renunță la zahăr, evită alcoolul seara, poate niște vitamine ajută – soluții există. Nu am timp de așa ceva. Totul ține de priorități. Cât timp stai pe mobil seara? Dar la TV sau calculator? Ce obții concret din uitatul la mobil sau TV? Față de salvat relația, merită? Te poți culca mai devreme, scula mai devreme și face sport. Ce poți lua de la parteneră care să nu te deranjeze prea mult? Orice salvează timp ajută. Chiar ai nevoie de rufe călcate? În multe cazuri se poate renunța dacă singurul motiv e ”ce zice lumea”. Poate poți angaja pe cineva să vină să ajute o dată sau de două ori pe săptămână în casă.  

Tot ce trebuie să facă partenera (și uneori poate fi destul de greu pentru ea) este – daca obține câteva ore libere, ce face în ele ca să se relaxeze? 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.