Parenting

Timpul petrecut in fata unui ecran la copii

Subiectul acesta (denumit in documentatia anglo-saxona ‘screen time’) m-a preocupat ceva timp, deoarece  in afara de carti cam tot ce inteleg prin relaxare acasa implica un ecran (seriale, anime, calculator, mobil). As vrea sa adun in acest post tot ce am invatat din mai multe surse despre ‘screen time’.

In primul rand – efectul asupra copiilor (si nu numai) este asemanator cu al unui drog. Tin minte ca am citit pe undeva ca fiziologic activeaza aceleasi zone in creier ca un drog puternic. Combinatia de lumina/culoare/miscari/sunete parca ii hipnotizeaza uneori – trebuie sa recunosc ca e o metoda excelenta de a ‘parca’ copiii. Care sunt totusi efectele negative?

Copiii au nevoie de joaca pentru a se dezvolta. Motricitatea  grosiera si fina, logica, creativitatea, chiar si socializarea – totul se dezvolta prin joaca. La inceput mai greu, apoi din ce in ce mai usor. Pentru a trece de partea grea e nevoie de timp si rabdare. Aceste atribute (timp si rabdare) sunt incompatibile cu ‘screen time’. Timpul de joaca libera al unui copil e surprinzator de scurt in ziua de astazi. Daca are la dispozitie un ecran, ce sa faca, sa deseneze pe niste carti (motricitate fina unde are inca mult de lucru) sau sa se uite la niste desene, sau un joc unde apasa pe ecran si primeste rezultatul  imediat, fara nici un fel de munca? Daca pentru a obtine ceva un om are de ales intre o metoda usoara si una grea, cine ar alege metoda grea? Si daca parintii vor insista, copiii vor face lucrul mai greu pentru parinti, nu pentru ca vor ei. Mai ales ca metoda usoara ofera rezultate imediate, pe cand la metoda grea inca nici nu stiu ce rezultate pot primi. Acest ‘screen time’ impacteaza dezvoltarea rabdarii. Cum sa se obisnuieasca sa munceasca un pic pentru rezultate cand acolo unde sunt ecrane nu munceste aproape deloc si obtine rezultate spectaculoase? (prin rezultat se intelege placerea din activitate)

Este esential pentru dezvoltarea unui copil sa se plictiseasca, cele mai interesante lucruri atunci se intampla. Atunci apar activitati care ii plac, atunci apare motivatia intrinseca.. plictisul e benefic. Cand se plictiseste un copil cand are cateva canale TV plus o multime de filme la dispozitie plus o tableta cu jocuri (educationale?!?). Cand are asa ceva cum sa mai faca un castel cu cuburi? Cum sa faca tot felul de activitati migaloase sau sa isi foloseasca imaginatia? Intre un joc pe tableta si sarit in pat, catii copii aleg saritul in pat?

Versiunea oficiala curenta (recomandata de pediatri – si care se schimba din cand in cand) din cate stiu ar fi: complet fara ecrane pana la un an si jumatate, intre doi si cinci ani maxim o ora pe zi (https://www.aap.org/en-us/about-the-aap/aap-press-room/pages/american-academy-of-pediatrics-announces-new-recommendations-for-childrens-media-use.aspx ). Personal consider cel mai bun raspuns la aceasta problema cel pe care l-am auzit la o conferinta a doamnei  Laura Markham (suntem mari fani ai ei). Spunea ca ecranele (si in special filmele) concureaza sa satisfaca aceleasi nevoi ca si cititul. Intotdeauna ecranele vor invinge, pentru ca satisfac nevoia cu mult mai putina munca, mult mai repede. Ca urmare copiii aceia nu vor citi aproape niciodata de placere si probabil imediat dupa scoala vor inceta sa mai citeasca (carti). Momentul in care se pot uita mai mult la filme/ecrane/jocuri etc. ar fi dupa ce invata sa citeasca si deja citesc de placere, singuri. Laura Markham e de acord cu ecranele in momente cheie. De exemplu, baiatul meu se uita mereu la televizor cat asteapta sa intre la dentist. Sau daca e de zburat cu avionul, e ok sa aduci un film pe tableta. Dar in rest, daca copilul doar cere acasa sa se uite la un film, acest lucru ar trebui limitat. Momentan regula la noi este o data pe saptamana, un film. Din cand in cand mai facem exceptii, dar avem grija sa fie doar exceptii. Copiii accepta ca regula generala si momentan nu sunt probleme.

Separat de problemele de dezvoltare, ar mai fi problema somnului. Lumina rece (albastra/verde/alba) alerteaza creierul si trebuie evitata noaptea inainte de culcare. Orice ecran privit seara va afecta ora de culcare a copilului (evident, daca copilul este rupt de oboseala va adormi oricum,  totusi e ceva ce trebuie luat in calcul).

Stiu ca probabil incepand cu varsta scolara vor aparea problemele sociale – multi copii au mobil, vor vrea si ei. Atunci insa deja vor avea (sper) destule deprinderi bune incat sa se poata auto cenzura. Personal consider ca odata ce un copil are voie sa se uite la ce vrea, o limitare de genul 15min si gata nu rezolva nimic. Copilul va aduna frustari ca nu isi satisface dorinta, va intra in conflict cu parintii, abia va astepta urmatoarea ‘doza’ – exact ca un drogat care isi primeste prea putin din drogul preferat. Metoda pe care probabil o vom adopta va fi de a avea incredere in copil (si deci lasat sa se uite cat vrea, cat timp nu sunt incalcate alte reguli – gen ora de culcare, teme facute etc.) si tot timpul crearea unui mediu in care sa se simta acceptat si iubit indiferent ce ar face.

One Comment

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.