Parenting

Introducere in parenting

    Habar nu am dacă exista un termen îromână pentru ‘parenting’. Poate fi ‘parentologie’ – știința de a iți creste copilul/de a fi părinte. Sunt oameni interesați de așa ceva, și oameni care nu sunt interesați. Introducerea aceasta este pentru cei care nu sunt interesați. 
   Pornesc de la presupunerea ca cei care citesc aceste rânduri își iubesc copiii (sau viitorii copii) și vor ca aceștia să fie fericiți. Ce înseamnă a fi fericit diferă de la om la om, dar îfuncție de aceasta definiție anumite principii de creștere a copiilor trebuie aplicate. Vrei să fie independent? Lasă copilul să aleagă orice poate alege (ce haine poartăîn ce parc mergeți, ce activități să facă etc.) Vrei să fie sănătos? Da-i ocazii să stea pe afara să facă mișcare, să mănânce corect și să râdă cât mai mult. Ce te faci însă daca vrei să îi dezvolți inteligența emoționala? Se poate dezvolta, sau e ceva genetic? Ce faci îperioada îcare nu colaborează absolut deloc (plecarea la grădinița)? Când se tăvălește pe jos într-un magazin? Când lovește copiii? Când vorbește urat? Când e mic și plânge fără să se oprească fără nici un motiv aparent? Aici intervine acest ‘parenting’. 
   Ești înconjurat(a) de persoane care au avut aceleași probleme cu copiii lor. Exista psihologi care au studiat sute sau mii de cazuri asemănătoare, au făcut și publicat niște studii și au ajuns la anumite concluzii. Întrucât la naștere odată cu copilul nu apare nici un manual de utilizare (am verificat) oamenii ajung să folosească intuitiv aceleași tehnici (si uneori exact aceleași cuvinte) folosite de părinții lor. și părinții noștri ne iubesc, și ei au făcut tot ce au putut pentru noi, dar tehnicile de acum zeci de ani îmajoritatea cazurilor nu mai sunt actuale. De exemplu, și bunicul meu a citit cârti de parenting. Doar ca ultimul răcnet îmaterie prin anii 50 era să bați copilul, și copilului să i se spună clar de ce mănâncă bătaie. Nu lovituri tari, nu cu ‘sentiment’ – pur și simplu o bătaie seaca – și la obiect. Poate un psiholog mă poate contrazice, dar am senzația ca aceasta știința a crescut oarecum la fel cu cea a automobilelor. și îanii 50 și acum îmare tot cam la fel este daca privești de sus (patru roti, un volan, apeși pe pedala și mergi). Dar când intri îdetalii observi lucruri despre siguranța, despre servodirecție/frâna, despre confort și o mulțime de alte noutăți. Merge să iți crești copilul și după principiile de acum câteva zeci de ani, dar pornisem de la presupunerea ca vrei tot ce e mai bun pentru copilul tău, nu? 
  îmomentul îcare totuși ajungi la concluzia ca ar merge învățat cate ceva despre creșterea copilului, aici se complica un pic lucrurile. Exista o mulțime de cărți, o mulțime de tendințși aici fiecare ia ce decizie dorește. O să mai adaug probabil multe mici articole despre cărți/conferințe care mi-au plăcut. Nu înseamnă ca trebuie urmate ad-litteram, înseamnă doar ca trebuie înțelese și decis daca sunt compatibile cu ceea ce doriți pentru copiii voștri. 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.